Cheile Dumitresei intr-o zi de toamna

Zona – Muntii Apuseni (Maguri Racatau)

Persoane: Andreia, Alexandra, Raul si Eu

Traseul urmat in 15.11.2020: „La Bisericuta” din Defileul Somesului Rece- Cheile Dumitresei – Valea Dumitresei – Salasul Fagetu de Sus – Valea Somesului Rece – „La Bisericuta.”

Demult imi doream sa ajung in zona Maguri-Racatau pentru a face traseul Cheilor Dumitresei, iar acest lucru s-a intamplat in data de 15.11.2020. Am studiat cateva bloguri si articole despre aceste chei si impreuna cu prietenii mei Alexandra si Raul si sotia Andreia am hotarat sa ne deplasam spre Maguri Racatau si locul de unde vom porni in tura noastra.

Din Cluj pana La Bisericuta, locul unde am lasat masina, am facut aproximativ 1 h. Acesta se afla la aproximativ 4 km de la confluenta vai Somesului Rece cu Valea Negruta, pe partea dreapta a drumului proaspat asfaltat ce urca din localitatea Maguri Racatau spre Defileul Somesului Rece. Se distinge printr-o stanca imensa cu 2 turle ascutite si un loc unde se pot parca mai multe masini, cu aproximativ 2 km inainte de Lacul Somesului Rece.

Dupa ce am parcat masina, ne-am luat rucsacii si am plecat pe drum in amonte, insotiti de marcajul Banda Galbena. La 500 metri de la start, a 2-a vale ce vine din stanga, incepem urcusul printre stanci a caror latime nu este mai mare de 10 m.

Intrarea in Cheile Dumitresei

Traseul Cheilor Dumitresei este destul de solicitant, inca din primii metrii ai parcurgerii lor, am dat de copaci doborati, pietrele erau pline de muschi si aveau putina gheata pe ele, iar urmele unei poteci se puteau observa doar din cand in cand.

La nici 5 minute de la inceputul cheilor am gasit primele cascade, acestea le-am catarat cu atentie la inceput prin stanga, iar ulterior, traversand paraul pe pietre sau copaci cazuti si prin dreapta.

A 2-a cascada

Prima cascada

Dupa ce am trecut de primele trepte ale cheilor, urcusul este ingreunat din ce in ce mai mult de copacii doborati, dar cu grija si cu putina orientare am reusit sa ne continuam parcursul.

Copaci doborati prin chei

La aproximativ 1 h de cand am intrat in chei, relieful incepe sa se mai domoleasca, dar aventura continua printre crengile si trunchiurile copacilor. Vara probabil traseul ar fi mai ingreunat si de numeroasele urzici si alte plante care ar fi fost mai verzi.

In urcare : panta mai lejera- vegetatie mai multa

Continuand traseul, dupa 1 h 30 minute de urcare am intalnit un drum vechi de care, iar in scurt timp am dat de Lacul Dumitreasa (un mic lac de acumulare pe acest parau, care capteaza majoritea apei printr-un canal si o coboara in apropiere de Lacul Somesul Rece, iar restul este lasat sa curga prin chei).

Pe drum drept

Lacul Dumitreasa (colmatat)

Odata trecuti de lac, am mai avut cateva treceri ale paraului Dumitreasa care le-am facut desculti sau pe pietre, iar la scurt timp am dat de o casuta, aici fiind si o intersectie de drumuri. Noi am continuat pe drumul care mergea paralel cu apa, iar la al doilea drum spre dreapta am urcat pentru a avea o mica priveliste asupra zonei si a vedea un salas specific Muntilor Apuseni.

La scurt timp dupa lac

In urcare, dupa ce am parasit valea Dumitresei

La vreo 30 minute dupa ce am parasit Valea Dumitresei am ajuns in salasul Fagetu de Jos, loc ,unde vara, locuitorii din satele situate in vale isi aduceau animalele. Acestia se mutau sezonier in aceste mici catune, aveau atat case cat si grajduri pentru animale. Aceste salasuri erau locuite din primavara pana toamna, insa, in ultimii 20 de ani, tot mai putini sateni vin aici pe perioada verii.

Doua gospodarii in salasul Fagetu de Jos

Salasul Fagetu de Jos

Lasand aceasta mica asezare in urma, facem la dreapta pe o curba de nivel si dupa aproximativ 1 h ajungem la casuta Ocolului Silvic Muntele Rece, pe langa care ne-am intalnit cu singurii oameni vazuti in aceasta zi. Dupa ce ne salutam cu acestia, coboram spre stanga spre Valea Somesului Rece, de unde mai avem vreo 6 km pana la masina, 3 km pana la asfaltul nou ce urca spre satul Maguri si inca trei pana la masina, acestia din urma facuti in Defileul Somesului Rece. Cu 500 m inainte de a ajunge la locul de pornire in tura, trecem iar pe langa inceputul Cheilor Dumitresei si ne luam ramas de la acestea, cu dorinta de a mai revenii.

O alta perspectiva asupra intrarii in Cheile Dumitresei

Traseul pe care l-am facut a durat aproximativ 6 h cu tot cu pauze, distanta parcursa a fost de 19 km, iar diferenta de nivel cumulata a ajuns undeva la 600 m.

Recomand parcurgergerea Cheilor Dumitresei persoanelor experimentate, deoarece exista mici portuini de catarare, traversarea unde orice mic incident poate cauza mari probleme. Evacuarea din partea echipelor Salvamont este una dificila.

Odata iesiti din chei, traseul a fost usor, fiind propice pentru bicicleta, alergare montana, drumetie. Aceasta tura am facut-o intre doua marcaje turistice, Banda Galbena si Cruce Galbena, trasee ce fac legatura intre Maguri Racatau si creasta principala a Masivului Muntele Mare.

Atasat aveti si harta traseul facuta cu strava, la cerere pot trimite si in format gpx care se poate fi incarcat pe telefon, ceas sau gps.

Traseul Circuitului realizat in zona Cheilor Dumitresei

Voluntar la Apuseni Ultra Race 2019 (septembrie 20-22)

Povestea a inceput la sfarsitul lunii august, atunci cand Ariana (sefa voluntarilor AUR 2019), m-a contactat pentru a ma intreba daca doresc sa fiu voluntar la aceasta editie. Dupa cateva zile de gandire si o discutie cu race managerul – Cozmin Ardelean, am confirmat acest lucru si mi-am ales ca „job” sa fiu inchizator de traseu pe portiunea Padis – Cetatile Radesei – Vladeasa – Rachitele, o portiune de aproximativ 53-55 km.

Pentru a putea participa la aceasta editie mi-am luat liber ziua de vineri si joi seara la ora 20 am plecat din Cluj spre Arieseni cu Maria Ilinca, Delia si Alex. La ora 23:40 am ajuns, iar apoi m-am pus la somn in sala de mese pentru a nu-i deranja pe cei care dormeau deja,

La ora 4:00 au aparut sa manance primii concurenti, printre care i-am recunoscut pe Veze, Ionut, Marius si Adi. Dupa ce am vazut ce implica pregatirea in aceasta competitie, cu predarea dropbag-urilor si a alimentarii pentru un concurs de peste 170 km, am plecat spre start, unde la ora 6:00 au plecat in concurs 25 de concurenti.

Dupa start, impreuna cu Maria I. si Delia am plecat spre PA4 – Padis, unde urma sa fiu pana trec ultimii concurenti. In jurul orei 10:00 am ajuns in punct, iar gazda noastra a fost doamna Maria, aceasta a facut placinte atat pentru noi, cat si pentru concurenti. La ora 11:45 a ajuns primul concurent, acesta a fost urmat la cateva minute de Veze si rand pe rand au aparut si restul. Pe unii i-am ajutat cu dropbag-urile, le-am oferit alimentele avute pe masa (cas, salam, saratele, mere, banane, etc) si am discutat despre experienta avuta pana atunci si alte lucruri.

 

La ora 15:00 a sosit Eva (ultimul concurent) in acest punct situat la 41 km de start si peste 2300 d+, mi-am luat rucsacul de alergare si am pornit impreuna cu ea si Zsolt, care era in punct. Dupa cativa kilometrii de mers rapid si alergare usoara am ajuns in Cetatile Radesei, loc care arata trist datorita doboraturilor cauzate de o furtuna ce a avut loc in urma cu peste 2 ani de zile. Eva a luat-o pe partea de sus, iar la intoarcere ne-am intors prin interiorul cetatilor, iar eu am strans si marcajele aferente acestei portiuni de traseu.

Odata reveniti din Cetatile Radesei, am urcat spre PA5-Saua Cumpanatel, aici ne-am intalnit cu Maria S. si Cozmin, care ne asteptau cu drag.

Eu mi-am continuat traseul  impreuna cu Eva si Zsolt, iar inainte de Nimaiasa, in zona Pietrei Talharului am asistat la un apus superb. La ora 20 am ajuns la PA6-Nimaiasa, unde Rares si Cristi au facut foc si ne-au oferit slanina, cas si alte bunatati care le aveau la ei. Dupa aceea am plecat mai departe, iar la ora 22 am ajuns in punctul dublu de la Pietrele Albe, unde erau printre voluntari Mihai, Iulia si Anca.

Aici nu am stat mult, iar pe la ora 23:30 am ajuns la PA7-Cabana Vladeasa unde am fost serviti cu ciorba de cartofi si cu un ceai cald. Eva aici a stat mai mult, s-a pregatit pentru noapte, iar la 00:50 am iesit din cabana pentru a merge mai departe. Dupa 38 km din Padis am inceput urcarea spre varful Vladeasa (1836 m) si apoi am coborat spre  PA8-Pietrele Albe, un punct unde acum mai era treaz Cristi si Iulia. De aici si pana in Rachitele mai erau aproximativ 10-11 km de coborare pe Triunghi Galben si pe drum.

Ajunsi la drum, Eva, a inceput sa se simta din ce in ce mai obosita, iar din cauza aceasta am incercat sa o tin de vorba cat am putut. Pe la ora 5:40 am ajuns in PA9-Rachitele, Eva s-a pus la somn pentru aproximativ 1 ora, iar eu am facut acelasi lucru, pana m-a trezit Stelu la ora 9:40, spunandu-mi ca cei care au luat startul la ora 8:00 in cursa de 100 km, se apropiau de punctul nostru.

La ora 10:00 au ajuns primii, iar peste 24 de minute toti cei 12 concurenti ai acestei probe au ajuns in punct, unii au gustat din orez sau  omleta, majoritatea au baut izo, iar altii doar au intrat pentru a-i nota. Dupa plecarea acestora am strans punctul de alimentare si am mers sa strangem si urmatoarele puncte de pe traseu, iar ulterior am mers spre Baisoara.

Ajuns la Baisoara am inceput sa ajut la ceea ce era pe acolo, am oferit medalii, am asteptat concurenti de la 40 km, 180 km si mai apoi de la 100 km. La ora 5:32 a ajuns si Eva, cea cu care am petrecut vreo 54 km, peste 14 ore si la care am descoperit o putere incredibila de a merge mai departe. Am discutat un pic cu ea si cu Vali (inchizatorul de pe ultima portiune), iar ulterior am mers la somn, pentru ca la ora 9:30 trebuia sa fiu in picioare.

Dupa trezire, am ajutat la pregatirea premierii si apoi am asistat la aceasta, aici m-a impresionat faptul ca foarte multi concurenti si toti voluntarii au venit cu tricourile acestei editii pentru a face poza de final.

Din punct de vedere al voluntariatului in cadrul acestui eveniment pot afirma ca am avut multe de invatat si mi-am indeplinit o dorinta, aceea de a traversa Muntii Bihor – Vladeasa din Padis pana la Cabana Vladeasa. Am invatat cum sa-mi dozez efortul, ce echipament sa am daca voi participa la competitii de ultra, cum sa am rabdare, ce sa fac pentru a rezista frigului, intunericului si altor factori externi. M-am bucurat de faptul ca am auzit boncanitul cerbilor, am vazut zone frumoase din Apuseni si am facut multe lucruri noi pentru mine.

Pe langa acestea am cunoscut oameni faini, Adriana, Maria S., Maria I., Stelu si am reintalnit prieteni cu care nu m-am mai vazut de multa timp. Familia AUR 2019 a fost una frumoasa, care s-a achitat de sarcinile avute cu cea mai mare seriozitate, chiar daca au existat diverse schimbari pe ultima suta de metri.

Traseul este in buna parte pe marcaje turistice sau drumuri, nu este marcat pe intreaga portiune, insa cu un studiu anterior si cu harta downloadata pe telefon sau ceas se poate parcurge destul de ok. Timpul limita de parcurgere este de 48 de ore, distanta este de aproximativ 180 km si diferenta de nivel pozitiva undeva la peste 6500 m. In afara de cursa de 180 km, mai exista o cursa de 100 km si una de 40 km, cu startul de la Cabana Vladeasa si respectiv din Maguri Racatau.

Apuseni Ultra Race este un concurs care are o distanta de peste 170 km si ajunge pe cele mai inalte varfuri ale Muntilor Apuseni( Vf. Cucurbata -1848 m, Vf. Vladeasa – 1836 m, Vf. Muntele Mare – 1826). Cursa i-a start in Arieseni si ajunge in Baisoara.

Pentru mai multe informatii despre concurs se poate accesa site-ul http://apuseniultrarace.ro/